Poveste de dragoste

                                   Era odata un batranel, garbovit de povara anilor, care statea in mijlocul cortului sau si se gandea la toate fagaduintele implinite de catre Dumnezeu. Iata, acum la batranete, Tatal ii daduse un fiu, lumina ochilor, cea  mai mare bucurie a vietii sale. Si cum sta el si se odihnea cu zambetul pe buze de fericirea, un glas din Ceruri se auzi„Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.”In acel moment, Avraam simnti ca tot pamantul cazuse pe umerii sai si cu ochii plini de lacrimi, cu vocea tremuranda isi zicea in sinea sa ,,cum sa jertfesc pe unicul meu fiu, cum sa-I iau viata cand doar Dumnezeu poate face acest lucru. Oare nu Domnul s-a indurat de mine, oare nu prin el trebuia ca Domnul sa-si implineasca fagaduinta facuta?’ Dar Dumnezeu este Dumnezeu, daca asa zice El asa voi face. Acum fara sa mai stea pe ganduri, Avraam il trezeste pe Isaac, incarca lemnele si la drum spre muntele Moria, locul de jertfa. Pe drum insa gandurile lui nu puteau fi stapanite, oare am pacatuit inaintea Domnului si acum vrea sa ma pedepseasca, dar de ce nu mi-a spus Dumnezeu? Daca chiar am pacatuit eu, de ce trebuie sa moara fiul meu in locul meu, unicul meu fiu? Gandurile lui sunt insa intrerupte de vocea fiului sau „Tată!” „Ce este, fiule?”, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?” „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte. Acum, odata ajunsi la locul de jertfa, Avraam se uita pentru ultima data in ochii fiului sau si cu ochii plini de lacrimi ii descopera lui Isaac planul pe care trebuia indeplinit. El unicul sau fiu trebuia sa fie jertfit probabil din cauza pacatelor sale, se gandea Avraam. Ciudat, Isaac nu se impotrivea de loc, isi imbratiseaza tatal si se pregateste de intalnirea cu Creatorul sau. Avraam ia cutitul si pe cand era gata pentru durerosul sacrificiu, Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el. Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.”Avraam ridica privirea inlacrimata si iata Cuvantul Domnului se implineste din nou, un berbece era pregatit pentru jertfa dorita de Dumnezeu.
Acum, Dumnezeu se uita la Avraam si vede un om care din dragoste de Dumnezeu este gata sa-si jertfeasca unicul fiu. Dumnezeu ii mangaie duhul si plin de bucurie i-si spune ,,nu, nu trebuie sa moara nimeni pentru pacatele sale, iata am sa trimit pe Fiul Meu, pe unicul Meu Fiu pe care-L iubesc, pe Isus sa moara pentru pacatele intregii lumi si toti cei care vor crede in El sa fie mantuiti. Si astfel au trecut multi ani, dar intr-o frumoasa zi Isus vine la Ioan Botezatorul  la Iordan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”Dupa alti cativa ani,aceelasi Isus este adus in fata multimii de catre Pilat care striga ,,iata omul’’. Mda cata dreptate avea el, iata Omul care vrea sa ridice pacatele noastre, iata Omul care poate rezolva toate problemele omenirii. Dar contrar meritelor Sale, Isus porneste pe un drum plin de durere, de umilinta, scuipat, batjocuri si spini, cu o cruce in spate. Insa aceasta cruce era plina de sentimente de dragoste pentru mine si pentru tine. Aceasta cruce era purtatoare de toate pacatele mele si pacatele tale. De ce, ca atat eu cat si tu sa fim mantuiti.
Poate multi dintre noi inca mai poarta poveri si mari dureri, dar nu uita, Isus a purtat toata faradelegea ta. Poate si crucea ta este grea si plina de durere si batjocura, dar aminteste-ti ca si Isus a purtat toata murdaria ta. Fratilor, in preajma acestor sarbatori, poate ar fi timpul sa ne uitam din nou la drumul crucii si sa ne amintim ce a facut Dumnezeu pentru noi. Poate ar trebui sa ne gandim si la cum rasplatim noi jertfa sa. Haideti sa ne amintim de toata suferinta Mielului lui Dumnezeu, de batjocura, de spini, de umilinta si sa realizam ca toate acestea au fost de dragul meu si de dragul tau, ca astazi, prin pocainta sa avem intrare sloboda la Tatal. Asa cum Isus si-a purtat crucea pana la capat, tot asa sa o purtam si noi pe a noastra oricum a randuit Tatal sa fie. Nu uita, Dumnezeu te iubeste, iar Fiul ne indeamna ,,indrazniti, Eu am biruit lumea.
scris de Marin Somai,  CrestinTotal.ro