Poveste de dragoste

                                   Era odata un batranel, garbovit de povara anilor, care statea in mijlocul cortului sau si se gandea la toate fagaduintele implinite de catre Dumnezeu. Iata, acum la batranete, Tatal ii daduse un fiu, lumina ochilor, cea  mai mare bucurie a vietii sale. Si cum sta el si se odihnea cu zambetul pe buze de fericirea, un glas din Ceruri se auzi„Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.”In acel moment, Avraam simnti ca tot pamantul cazuse pe umerii sai si cu ochii plini de lacrimi, cu vocea tremuranda isi zicea in sinea sa ,,cum sa jertfesc pe unicul meu fiu, cum sa-I iau viata cand doar Dumnezeu poate face acest lucru. Oare nu Domnul s-a indurat de mine, oare nu prin el trebuia ca Domnul sa-si implineasca fagaduinta facuta?’ Dar Dumnezeu este Dumnezeu, daca asa zice El asa voi face. Acum fara sa mai stea pe ganduri, Avraam il trezeste pe Isaac, incarca lemnele si la drum spre muntele Moria, locul de jertfa. Pe drum insa gandurile lui nu puteau fi stapanite, oare am pacatuit inaintea Domnului si acum vrea sa ma pedepseasca, dar de ce nu mi-a spus Dumnezeu? Daca chiar am pacatuit eu, de ce trebuie sa moara fiul meu in locul meu, unicul meu fiu? Gandurile lui sunt insa intrerupte de vocea fiului sau „Tată!” „Ce este, fiule?”, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?” „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte. Acum, odata ajunsi la locul de jertfa, Avraam se uita pentru ultima data in ochii fiului sau si cu ochii plini de lacrimi ii descopera lui Isaac planul pe care trebuia indeplinit. El unicul sau fiu trebuia sa fie jertfit probabil din cauza pacatelor sale, se gandea Avraam. Ciudat, Isaac nu se impotrivea de loc, isi imbratiseaza tatal si se pregateste de intalnirea cu Creatorul sau. Avraam ia cutitul si pe cand era gata pentru durerosul sacrificiu, Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el. Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.”Avraam ridica privirea inlacrimata si iata Cuvantul Domnului se implineste din nou, un berbece era pregatit pentru jertfa dorita de Dumnezeu.
Acum, Dumnezeu se uita la Avraam si vede un om care din dragoste de Dumnezeu este gata sa-si jertfeasca unicul fiu. Dumnezeu ii mangaie duhul si plin de bucurie i-si spune ,,nu, nu trebuie sa moara nimeni pentru pacatele sale, iata am sa trimit pe Fiul Meu, pe unicul Meu Fiu pe care-L iubesc, pe Isus sa moara pentru pacatele intregii lumi si toti cei care vor crede in El sa fie mantuiti. Si astfel au trecut multi ani, dar intr-o frumoasa zi Isus vine la Ioan Botezatorul  la Iordan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”Dupa alti cativa ani,aceelasi Isus este adus in fata multimii de catre Pilat care striga ,,iata omul’’. Mda cata dreptate avea el, iata Omul care vrea sa ridice pacatele noastre, iata Omul care poate rezolva toate problemele omenirii. Dar contrar meritelor Sale, Isus porneste pe un drum plin de durere, de umilinta, scuipat, batjocuri si spini, cu o cruce in spate. Insa aceasta cruce era plina de sentimente de dragoste pentru mine si pentru tine. Aceasta cruce era purtatoare de toate pacatele mele si pacatele tale. De ce, ca atat eu cat si tu sa fim mantuiti.
Poate multi dintre noi inca mai poarta poveri si mari dureri, dar nu uita, Isus a purtat toata faradelegea ta. Poate si crucea ta este grea si plina de durere si batjocura, dar aminteste-ti ca si Isus a purtat toata murdaria ta. Fratilor, in preajma acestor sarbatori, poate ar fi timpul sa ne uitam din nou la drumul crucii si sa ne amintim ce a facut Dumnezeu pentru noi. Poate ar trebui sa ne gandim si la cum rasplatim noi jertfa sa. Haideti sa ne amintim de toata suferinta Mielului lui Dumnezeu, de batjocura, de spini, de umilinta si sa realizam ca toate acestea au fost de dragul meu si de dragul tau, ca astazi, prin pocainta sa avem intrare sloboda la Tatal. Asa cum Isus si-a purtat crucea pana la capat, tot asa sa o purtam si noi pe a noastra oricum a randuit Tatal sa fie. Nu uita, Dumnezeu te iubeste, iar Fiul ne indeamna ,,indrazniti, Eu am biruit lumea.
scris de Marin Somai,  CrestinTotal.ro

Uniți pe viață, înainte de vreme

Eclesiastul 3:11

Orice lucru El îl face frumos la vremea lui…
Dumnezeu nu ne-a creat pentru a fi singuri. El a afirmat lucrul acesta încă de la început, iar valabilitatea lui persistă şi astăzi. Avem nevoie unii de alţii. Altfel spus, tânjim după intimitate şi ne este frică de izolare.
Multe relaţii sexuale au la bază ideea greşită că intimitatea poate fi obţinută prin activitate sexuală. Adevărata intimitate nu este însă doar una fizică, ci mai ales sufletească. De fapt, pot fi ori ambele, ori niciuna.
Relaţia sexuală fără intimitate nu poate produce niciodată împlinire sufletească. Poate diminua tensiunea sexuală şi poate oferi plăcere de moment, dar actul în sine nu va satisface niciodată nevoia de intimitate a unei persoane. Aceasta poate fi atinsă atunci când ne dăruim sufletele unul altuia, nu trupurile. Atunci când un cuplu îşi construieşte relaţia pe fundamentul părtăşiei depline şi al angajamentului pe viaţă, relaţia sexuală vine să încoroneze actul intimităţii. Dacă intimitatea sufletească este atinsă înainte de căsătorie, intimitatea fizică nu face altceva decât să cimenteze angajamentul lor.
Ordinea nu poate fi inversată. Iar timpul este factorul care ajută la realizarea apropierii. Prea multe cupluri aleargă prin etapele prieteniei şi sfârşesc în luna de miere fără a experimenta intimitatea sufletească indispensabilă relaţiei lor.
De ce să aştept
Aş dori să insist mai mult asupra felului în care relaţiile sexuale premaritale afectează viaţa de cuplu, de aceea argumentele mele ating în mare parte această sferă.
1. Amintirile te răscolesc…

Unul din lucrurile cele mai neplăcute care se pot întâmpla în viaţa de cuplu este ca experienţele sexuale de dinaintea căsătoriei să-ţi revină în memorie în momentul cel mai nepotrivit – când eşti în intimitate cu partenerul tău. Este ca şi cum am fi trei implicaţi în această relaţie, se plângea un bărbat. Poate că soţia mea spune ceva sau se mişcă într-un anumit fel, şi înainte să realizez, mintea mea îmi proiectează imaginea unui alt loc şi a altei persoane cu care am avut relaţii intime.
Aş da orice să scap de aceste amintiri pentru a mă putea bucura de soţia mea. O iubesc mult şi vreau să ne bucurăm pe deplin de relaţia noastră de căsătorie. Sentimentele de vinovăţie asociate cu aceste comportamente fac amintirile dureroase şi problematice. Nu te mai poţi simţi pe deplin liber să atingi intimitatea suflească atât de mult dorită.
2. Formează obiceiuri defectuoase
Dacă te implici în relaţii intime înainte de căsătorie, fiind conştient de gravitatea acestui lucru, este normal să te simţi vinovat. Persistând în greşeală, sentimentul de vinovăţie capătă proporţii şi va fi mai dificil să te poţi bucura în căsnicie de o intimitate fizică neafectată de vinovăţie. Chiar dacă după căsătorie vei şti că ceea ce faci este bine pentru că este cadrul potrivit, totuşi mintea ta va continua să asocieze intimitatea fizică cu sentimentul de vinovăţie. Acest lucru va conduce la neputinţa de a te bucura pe deplin unul de celălalt. Este mult mai uşor să controlezi corpul decât mintea.
Un alt lucru de reţinut este faptul că, prin relaţii intime premaritale, se formează obiceiuri sexuale care vor determina corpul să răspundă într-un anumit fel la emoţia sexuală. Înainte de căsătorie, ştiind că ceea ce faci nu este bine, multe cupluri doar se ating până ajung la stadiul de platou al excitării sexuale şi apoi se opresc (ceea ce este destul de greu de făcut!). Făcând aşa, ei îşi obişnuiesc corpul să răspundă doar la un anumit nivel, iar apoi se opresc.
Unele persoane care au făcut lucrul acesta au descoperit că este foarte greu să se bucure în mod deplin de intimitatea sexuală – aşa-numitul orgasm – pentru că, în mod automat, corpul lor se opreşte la un anumit punct. Iar când se vor întâlni în intimitate cu partenerul lor, vor fi atât de îngrijoraţi că nu pot atinge punctul culminant, încât nu o vor putea face. Este bine de ştiut că ceea ce se întâmplă în intimitatea fizică este determinat de ceea ce se petrece în mintea ta şi cum îţi formezi corpul.
3. Te pune în situaţii dureroase
Bolile venerice nu sunt doar extrem de blamate social, ci şi dureroase şi mortale. În momente ce se presupun a fi memorabile, tu îţi oferi virginitatea, iar partenerul tău îţi dăruieşte boala. Şi apoi va trebui să explici viitorului partener de ce şi el trebuie să primească de la tine acelaşi trist dar. Chiar dacă unele boli pot fi vindecate, cele mai multe rămân pentru întreaga viaţă, afectând relaţia maritală.
O altă consecinţă tristă care decurge din această experienţă este pierderea încrederii şi apariţia geloziei. Odată ce a existat contact sexual, este foarte probabil ca unul sau ambii parteneri să se întrebe: dacă cu mine a făcut-o, nu o va face şi cu altcineva? Iar când încrederea s-a pierdut, în relaţia respectivă nu se mai poate vorbi de siguranţă, de satisfacţie maritală sau de împlinire sexuală, şi cu atât mai puţin de împlinirea idealului lui Dumnezeu cu privire la relaţia de cuplu.
Concluzie
Nu degeaba scrie înţeleptul: orice lucru El [Dumnezeu] îl face frumos la vremea lui… (Eclesiastul 3:11). Concretizarea deciziei de a gusta din fructul necopt al intimităţii premaritale determină nenumărate consecinţe grave, astfel încât e mult mai bine să lăsăm să vină timpul şi ceasul coacerii lui.
Căsătoria este o experienţă minunată şi merită să amâni momentul începerii intimităţii sexuale pentru luna de miere, pe care o vei petrece cu acela/aceea care îţi va fi partener(ă) de viaţă, oferindu-te ca mărturie a angajamentului faţă de căsnicia voastră.
Acesta este planul lui Dumnezeu pentru fericirea noastră deplină!

 

Ce ai face daca El ar veni la noapte? Ce ai face daca El ar fi langa tine la fiecare pas? Cum te-ai comporta?

De ceva vreme, ma tot preocupa intrebarile acestea. Ma gandesc cum m-ar gasi Domnul Isus daca ar veni la noapte, oare as putea parasi pamantul linistita, oare nu am gresit cu nimic, oare sunt eu in regula cu semeni mei?
Cred ca lumea in care traim ne influenteaza foarte mult perspectiva si mai ales comportamentul. Poate ca de multe ori ne-am lasat prada ispitei si am cazut si am facut ceea ce faceau toti. Stand si analizand si la scoala asa cum e in general cu copiatul si asa, ma gandeam oare am mai copia daca am sti ca Domnul Isus e langa noi? Ne-am mai uitat la televizor la aceleasi lucruri? Am intra pe aceleasi site-uri? Am face aceleasi lucruri? Ne-am intalni cu aceleasi persoane? Am mai neglija ceea ce ne zice El ca e important? Am ajuta batranii si cei in nevoie?
Aceste multe intrebari cred ca ne lipsesc din minte de multe dati. Eu personal, am stat si m-am analizat ca ar fi bine sa fiu atenta la ceea ce am facut si sa ma gandesc daca as schimba ceva. Analizeaza-te in amanunt, vezi daca ai face aceleasi lucruri si daca El ar fi prezent, daca vei vedea ca vrei sa schimbi ceva, ia-ti un timp tu si Domnul si roaga-te si cere-I sa te ajute sa schimbi ceea ce trebuie, de la comportament pana la orice altceva ce nu e ok in viata ta. In schimb, daca esti bine, multumesti lui Dumnezeu pentru harul de a fi bine.
Vreau sa va provoc sa va analizati fiecare, eu nu va cunosc personal, nu stiu cu ce va confruntati, dar ganditi-va daca sunteti pregatiti sa va intalniti cu Mirele. Daca ar veni Domnul la noapte ai fi in regula sa te ia? Ai trait tu de dimineata in zori pana seara tarziu sa faci doar voia Lui? As vrea sa va zic o ilustratie: Un copil vine de la scoala duminicala acasa si ii spune mamei: ,,Mama, mama doamna invatatoare ne-a zis ca venirea Domnului este aproape.’ La care mama speriata: ,, Vai de mine, sper ca glumeste.” Noi oare cum suntem? Ca si copilasul bucuros ca Domnul vine sau ca mama speriata de faptul ca Domnul vine? Venirea Domnului ar trebui sa fie un prilej de bucurie si de fericire, dar de asemenea poate fi unu de ingrozire si tristete. Va provoc sa va ganditi serios la lucrurile acestea si sa nu lasati sa treaca rapid pe langa voi. Nu lasati cu gandul ca veti face in alta zi sau cand veti avea timp, poate nu va mai exista un maine. Venim pe lume unul dupa altul, dar plecam pe sarite. Ziua de maine nu e a noastra…
Nu lasa relatia ta cu Domnul racita si ratacita pe undeva, de unde iti va fi greu sa o recuperezi mai tarziu! Domnul sa ne binecuvinteze pe fiecare si sa ne lumineze cu ceea ce trebuie sa facem.

EL TOTDEAUNA MĂ ASCULTĂ

Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea.

Psalmul 6.9

Eu am trăit această experienţă şi m-am încredinţat că Dumnezeu este adevărul. El a răspuns în deosebite feluri minunate, robilor Săi, în toate timpurile. Şi astăzi El ascultă cererea mea şi nu-Şi va închide urechea la rugăciunea mea. Slăvit să fie El! Iată pentru ce iau ca pentru mine, făgăduinţa care ţâşneşte din inima psalmistului şi mi-o însuşesc. "Domnul îmi primeşte rugăciunea." El o va primi, Se va gândi la ea şi îmi va răspunde în felul şi la timpul pe care înţelepciunea Sa plina de dragoste îl ştie că este cel mai potrivit. Eu iau petiţia mea în mână, o duc înaintea marelui împărat, El mă primeşte în audienţă şi cu toată dragostea îmi primeşte cererea. Vrăjmaşii mei nu mă ascultă, dar Domnul mă ascultă. Ei râd de rugăciunile mele pline de lacrimi, dar Domnul meu nu face aşa; urechea şi inima Lui sunt gata să-mi primească rugăciunea. Ce primire pentru un biet păcătos ca mine! Noi primim pe Isus şi Dumnezeu ne primeşte pe noi şi rugăciunile noastre, pentru dragostea Fiului Său. Binecuvântat să fie Sfântul Său Nume care ne ascultă cererile noastre în aşa fel că ele pătrund slobode până dincolo de porţile de aur. Mântuitorule, care iei aminte la cererile mele, învaţă-mă să mă rog!

Singura prietenie adevarata

Prietenia omeneasca vrea reciprocitate, adica nu poti fi prieten cu cineva care se poarta urat cu tine...
Dar Hristos, "pe cand eram noi inca pacatosi", a murit pentru noi.
Noi nu L-am inteles, L-am chinuit, I-am pus pe cap coroana de spini si L-am batut in cuie pe cruce; dar El s-a rugat Tatalui sa ne ierte. A zis:"Iarta-I, Tata, ca nu stiu ce fac!"
El a ramas" prietenul" nostru.
In Ioan 15:13,15, ne spune:
"Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai .Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu.
...V-am numit prieteni, pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu".
La El, prietenul nostru bun, venim cu sufletul deschis, caci El e singurul care stie ce e in el, singurul care ne cunoaste, ne intelege.
Prietenia sa a fost dovedita in cel mai inalt grad, cand a suferit si a murit in locul nostru.
Duhul sau cel Sfant, Mangaietorul promis, ne ajuta in fiecare zi, ne "intareste increderea in Dumnezeu".
El a facut toti acei "pasi" ai unei prietenii adevarate!


Dumnezeu sa va insufleteasca si sa nu va potriviti chipului veacului acestuia!!!




                                                 AMIN

• Prietenia este o haină valoroasă care se curăţă când se murdăreşte, nu se aruncă la prima pată.